Stai în chirie: ce asiguri tu și ce asigură proprietarul

Ca chiriaș nu ești obligat să ai nicio asigurare: PAD, polița obligatorie de 130 de lei pe an, e datoria proprietarului, la fel ca asigurarea clădirii. Tu îți poți asigura bunurile și răspunderea față de vecini. Mai puțin știut e al treilea risc: Codul civil te face răspunzător față de proprietar pentru stricăciunile din apartament, inclusiv cele produse de un incendiu, dacă nu dovedești că au fost întâmplătoare.

Clădirea e a proprietarului, lucrurile sunt ale tale

Asigurarea urmează proprietatea: fiecare asigură ce e al lui. Legea 260/2008 (art. 3 alin. 1) obligă persoanele fizice și juridice să asigure locuințele „aflate în proprietatea acestora”. Amenda de 100-500 de lei pentru lipsa PAD (art. 29) o primește proprietarul, iar despăgubirea după un cutremur tot el o încasează.

Același lucru e valabil pentru polița facultativă a proprietarului. Ea acoperă pereții, instalațiile și, dacă a ales, mobila și electrocasnicele lui. Laptopul, hainele și bicicleta ta nu intră acolo. Nici PAD nu le acoperă: legea exclude explicit „bunurile din interiorul locuinței” (art. 3 alin. 7).

Tabelul: cine asigură ce

Am luat fiecare risc al unui apartament închiriat și l-am pus lângă regula din lege care spune cine suportă paguba. Unde legea nu e explicită, am scris că e lectura noastră.

Rândul cu vecinul de jos e cel mai încâlcit. Legea 196/2018 (art. 30 alin. 4 și 5) îl obligă pe proprietar să întrețină instalațiile din apartament și să repare pagubele produse vecinilor. Dacă însă apa a curs din vina ta, răspunzi tu (Codul civil, art. 1.357), iar în lectura noastră proprietarul care a plătit vecinul poate cere apoi banii de la tine. De aceea e bine ca amândoi să aveți răspundere civilă față de terți. Cum se împarte plata la o inundație e explicat pe larg în articolul despre vecinul inundat.

Răspunderea față de proprietar, acoperirea rar cerută

Riscul cel mai mare pentru un chiriaș e apartamentul în care stă, nu vecinul de jos. Codul civil (art. 1.822 alin. 1) spune că locatarul „răspunde pentru degradarea bunului închiriat în timpul folosinței sale, inclusiv cea cauzată de incendiu, dacă nu dovedește că a survenit fortuit”. Sarcina probei e pe tine, nu pe proprietar. Răspunzi inclusiv pentru ce fac membrii familiei și musafirii (alin. 2).

Un exemplu, cu sume puse de noi ca ilustrație: un prelungitor supraîncălzit aprinde bucătăria, iar refacerea costă 30.000 de lei. Proprietarul are poliță facultativă cu incendiu, deci asigurătorul lui plătește. După aceea, asigurătorul poate cere cei 30.000 de lei de la tine, pentru că plata îl pune în drepturile proprietarului (Codul civil, art. 2.210). Asigurătorul poate renunța la acest drept (art. 2.210 alin. 3), dar nu e obligat să o facă.

Răspunderea civilă obișnuită din polițele de locuință nu te scapă de acest risc. Groupama, de exemplu, exclude din răspunderea civilă standard bunurile „închiriate, împrumutate asiguratului”, adică exact apartamentul în care stai. Pentru el ai nevoie de o acoperire separată, iar asigurătorii o construiesc diferit. Așa arată în trei contracte publicate:

Condiția de la Groupama e ușor de ratat: dacă contractul de închiriere nu e înregistrat la fisc, clauza nu se aplică. Toate trei exclud uzura normală și, la Groupama, modificările făcute fără acordul proprietarului.

Ce să scrie în contractul de închiriere

Contractul de închiriere poate muta o parte din aceste riscuri, iar câteva clauze merită citite de două ori înainte să semnezi.

1. Procesul-verbal de predare-primire, cu poze. Codul civil (art. 1.821 alin. 2) presupune că ai primit apartamentul în stare bună. Fără poze cu ce era deja stricat, la plecare plătești și pentru ce nu ai stricat tu.
2. Cine face reparațiile. Legea pune reparațiile mari în sarcina proprietarului (art. 1.788 alin. 1), iar pe cele de întreținere curentă în sarcina ta (art. 1.802), dacă nu scrie altfel în contract. Centrala, boilerul și caloriferele merită numite explicit.
3. Anunțul despre defecte. Trebuie să îi spui proprietarului „de îndată” când apare o reparație care e treaba lui, altfel plătești tu pagubele (art. 1.801). Un mesaj scris, cu data, e dovada ta.
4. Clauza de asigurare. Proprietarul îți poate cere prin contract să ai o poliță, dar nu îți poate impune asigurătorul: o astfel de clauză e considerată nescrisă (art. 1.826 lit. a).
5. PAD-ul proprietarului. Cere o copie a poliței PAD valabile. Fără ea, după un cutremur, proprietarul nu primește bani pentru reparații, iar tu rămâi fără locuință mai mult timp.
6. Renunțarea la regres. Poți propune ca proprietarul să îl întrebe pe asigurătorul lui dacă renunță la recuperarea banilor de la chiriaș (Codul civil, art. 2.210 alin. 3). Asigurătorul nu e obligat să accepte, dar întrebarea costă un email.

Tot proprietarul trebuie să anunțe asociația de proprietari, în 10 zile de la semnare, că ai intrat în apartament (Legea 196/2018, art. 30 alin. 1 și 2).

Cât costă o poliță doar pentru bunuri

Prima pentru bunuri se calculează la suma asigurată, deci primul pas e să afli cât valorează ce ai în apartament. Nu avem un preț pe care să îl putem publica pentru toți asigurătorii; tariful diferă de la unul la altul și după zona în care stai. Suma asigurată o poți calcula însă singur, iar de ea depinde cât plătești. O poliță doar pentru bunuri se poate face: Allianz-Țiriac permite asigurarea conținutului fără clădire, iar Groupama cere doar ca bunurile asigurate să fie ale tale.

Un inventar, ca exemplu, pentru o garsonieră închiriată mobilată, în care mobila e a proprietarului:

Suma contează și pentru ușa proprietarului. La Allianz-Țiriac, dacă ai asigurat doar bunurile și spărgătorii strică ușa sau geamul, paguba la clădire se plătește până la 10% din suma asigurată pentru bunuri, adică 2.300 de lei la inventarul de mai sus.

Păstrează lista, bonurile și câteva poze cu bunurile de valoare. La o daună, asigurătorul îți cere dovada că le aveai.

Dacă vrei o poliță pentru bunurile tale, cu răspundere civilă față de vecini și față de proprietar, cere o ofertă pentru locuință și scrie în mesaj că stai în chirie: căutăm la asigurătorii pe care îi comparăm variantele care acceptă chiriași.